Despre cei ce stau in umbra si se uita la soare din Mintea de ceai

Le roi soleil - Contre ceux d'en haut

Amy Macdonald - Run

Vai cata umilinta. Explicatiile sunt intradevar induiosatoare. Hai, sa nu ne emotionam.
Nu stiu, mie specia aceasta de oameni salbatici ai firidelor imi seamana precis cu cei care au descins din caracatite. Sigur ca prostilor le seamana a reptile, dar alea nu au atitudinea aceea fata de soare, e vorba de caracatite, cu siguranta. Si au si ventuze de le confunda talentoasa cu spaime, probabil ca lasa aceleasi urme. Sigur, cu astea te pupa din prima.
Asa de tare ii iubeste ca ii si lasa in urma in norul de cerneala prafuita, bine, ne-am inteles, fiecare in directia lui.


_________________
fistic.ro

Regii blestemati din zilele noastre Mintea de ceai, Iren.
Inteleg, l-a gasit cu materialele fostelor. Ce naivitate.
Ce zice? Oglinda, forfecuta, pieptene. Omul e blindat, ca in basme, urmeaza sa le arunce in spate cand va incepe cursa de urmarire, fiecare obiect se va transforma intr-un obstacol pentru incetinirea trecutului. Trecutul asta inghite pe nemestecate.
Regii, blestemătii, alte premeditari. Nu inteleg ce spune ca nu intelege, practic oamenii isi folosesc semenii ca pe niste oglinzi, un fel de dans de scrima la oglinda prin care isi corecteaza tinuta. Sau ma rog, cum ii spune, atitudinea de turnir. Probabil ca ea se oglindeste si se vede cum nu ii place. Sarmanul se zbate cu resturile fostilor si tot ea se crede defavorizata, strategizata, in curs de dovedire, sau de argumentatie?
Ma rog, cam atat despre oglinzi. Ca m-am saturat de marmura si de alte marmoratii.
Tot incearca sa isi subestimeze umbrele, sa le ofere o perspectiva inofensiva, sa-l incurajeze pe pretendent. Probabil il crede pe baiatu' ca pe un catel pierdut din rasa soricar. Auzi, de-a valma. Ai vazut tu bufnite invalmasite? Daca au imbracat costumul acela de pirati silentiosi nu inseamna ca sunt bune de ros. Si nu inteleg totusi aceasta tehnica de piraterie prin inmarmurire via osificare.


_________________
fistic.ro

1, 2 si 3 - Mintea de ceai

...relaxanta. - My garden

Mi se pare ca a decis. Dar nu am chiar atata imaginatie sa-mi inchipui ce, oricum, importanţe.
Apoi.
Aceeasi procedura de feedback pozitiv aplicata prostilor. Scrie des. Cu cat ma vreti mai mult cu atat ma aveti mai mult, pana la satietate.
Probabil foloseste alte cuvinte in cap. Va scapa si de noi.
Imagine de pacalire, doar pisicile care o privesc prin geam ii sunt irezistibile. Le intoarce privirile si le zbarleste parul, dar nu poti face mereu pe lupoaica, nu cu oricine.
Irenele sunt ele, irenul cu noroc, triplus, este un el. Pare mai mult o deliberare, neconvingatoare.
Cadourile sunt ca si pisicile, cand vrei sa le dai se intorc.


_________________
fistic.ro

Fericirile unui nas obisnuit Irene, Mintea de ceai
Nu prea am ce sa comentez pe aici, dar pare aceeasi imagine despre cum sa ii luam urma lupoaicei si de fapt aia e deja pe urmele noastre. A incercat sa ne ia gatul sau macar sonorul, acum se dezvaluie cu elementul care nu greseste, nasul. Arma veche, obsesie noua. Lupii umbla dupa lesuri, tot felul de arome, bineinteles. Fezandarea da foamea. Logic. Si nu e vorba despre lupi de mare, nu. Blajina ratacitoare alba din padurile de mesteceni nordice. Ziua lupoaica, noaptea si bufnita. Initieri. Sictir.
Da, sigur, cat e ziua, care-i noaptea.
Observ doua elemente, despre care specialistii ar putea sa vorbeasca sau sa se sperie, stie ceva foarte, foarte precis. Radacinile preistorice ale mirosului, in trecut, legatura asta de care nu poti scapa, legata bine de ideea cu destinul si fotografia acvatica, una bine conturata si limpede, nu e de joaca.
Oricum, ne ia pe rand, cei mai slabi cad primii.
Cei mai slab parfumati.


_________________
vanilie.ro

Tot astept sa schimbe rochia si nu o schimba, o iarna alba, neobisnuita, bine, cu gene de verde titularizate, dar totusi, nu pot sa fie campiile de lavanda atat de intinse, si nici atat de albe si de verzi. Probabil iarna asta nu e suficient de racoroasa, nici padurile albe atat de primavaratice.
Lupii isi schimba rochia, dar nanasul ba.


_________________
http://fistic.org

Iubeste-ti caloriferul - Irene
Iar incepe cu lozinci asa felinesti, probabil solutii infinitezimale de tratat egoismul in lume.
Bine, am inteles, caloriferul este calul troian prin care lumea te scoate dintre ziduri. Pana la asta credeam varianta cu genunchii, oarecum opusa, dar oricum pe vremea lui Manole nu erau castaniete.
Foarte dezamagit, terapia asta calorifica ma face sa cred intr-o alta prostie, cu mesaje peste mesaje, zilnice, pana la dilutiile cele mai inofensive, homeopatice. Ce-au facut astia din tine, macar de scoteau un praf de curatat vase si pompe reci. Lichidatori, lichiditati, lichidieni. Lich. Bine, hai, molecula irenica. La polonic.
Eu o vad ca procuratoare. Nu pentru efectele terapeutice incontestabile, dar face ce face si desface si aduna tot felul de intelepti si alti loviti.
Iti dai seama ca astia sunt motivati de talpi?


_________________
fistic.ro

After tears - Irene
Observ ca indianca umbla iar cu proverbe musetesti.
Adevarate, ca orice proverbe. Exista o certitudine a ceaiurilor baute cu scop, depresia. Si o speranta pentru bufnitele exasperate: proiectia.


_________________
fistic.ro

Stephan LePodd - ierbarul cu fotografii, Mintea de ceai
Un mastodont al spaimelor desigur. De zeghe in lanul cu derapaje.


_________________
fistic.biz

...sa fi descoperit iar... - jurnal de amanunte - Irene
Draga de ea, cum da dumneaei teme de meditatie prostilor. Cum umbla cu simboluri de transformari si schimbari.
Oricum, noul ultim titlu al nascoceniei chiar arata a culcus de vierme, Mmm, e clar, o perioada de maxim, de echilibru, din ala stabil, a coloane romane, marca lupoaicei imperiale. Seamana, nu? Of, ce complicat. Si daca tot ne baga in era amfiteatrelor, sa jucam dublu, ca Muppets.
Viermele pamantului loveste din nou, din ce in ce mai subtil. Nu orice amfibian inverzeste iarna, sub scut.
Nu orice nimfa se transforma in fluture.
Si alte bancuri in coada de peste.


_________________
un forum al halucinatiilor si vedeniilor personale

Mistretii se tin departe de tigai - Mintea de ceai
Dupa ce a clarificat situatia merelor in rosu care se coc de zor pe creanga, statistica entitatii vierme cautator de mirodenie, care le ocoleste in anotimpul racoros si caracterul domestic al relatiei cu o tigaie, ceata se lasa din nou peste intinderile irenice. Ne-am prajit.
Indianca isi infrunta zodiacul.
Nu va amagiti, mistretii de azi nu prefera castanele prajite, stiam, in schimb prefera ciupercile si alti pitufosi curiosi.


_________________
fistic.net

Respingere

Cei 6 samurai care nu-s deloc samurai dar sunt roboti - Irene

Calea robilor nu este neaparat calea pisoiului pentru ca i se spune de fapt Calea Lactee. Sau de asta este? Oricum, calea samuraiului este bine exemplificata drept cod de legi si comportamente in textele irenice, atat de robotice incat timpul le transforma prin devieri subtile in aberante.
Nu-mi place ca s-a lasat coplesita de solutiile si evaluarile de tip psihologic.
De o debilitate specifica.
Si anume, prefera o metoda mincinoasa pe care o prezinta prin sugestie si autosugestie ca fiind valida. Mai rau, mereu valida. Ignora, tipic obsesiilor psihologice, relatia stimul receptor in mediu. Nu poti simplifica mai mult, sau poti - sa pretinzi ca esti mereu un pisoi care testeaza fiintele si le clasifica in respingatoare sau nu. A... nu vorbim de fiinte, sa n-avem alte probleme, e vorba de usi, de obiecte. Ma iertati, dar un asemenea comportament de alienare mai rar gasesti chiar si in vastele teritorii psihopatologice.
Mecanismul indicat in sfaturile irenice este simplu, dementa perseverentei in stare purificata. Aplicarea pe situatie. Ca si cum nimic nu s-a intamplat, te prezinti la fel, nu-ti iese, e clar, nu-i nimic, celalalt e in neregula, respingator, receptorul e de vina, tot inainte. A... e vorba de starea interioara, bine, am inteles, sunt aici solutii rafinate, ma rog, ei stiu, ei aplica.
Exista o diferenta intre umil si umilit, dar tampitii vor percepe mereu, in ciuda sfaturllor, ceea ce se poate rontai.
De obicei pisoii afla pana la urma ca exista ceva mai rau decat faptul de a fi umilit, si anume ideea de a umili, placerea de a umili, pardon, incantarea. Mi se pare important sa priceapa acest fapt inainte de momentul in care nu mai pot fi de acord cu asta, desi il accepta.
Perseverenta, perpetua, este un comportament tipic de umilire si autoumilire si nu un gest de umilinta.


_________________
un forum al halucinatiilor si vedeniilor personale

...ganduri rele am legat... - Iren
Am recitit declaratia referitoare la... a plecat sa traiasca in Suedia... cu entuziasm.
A... abia acum pricep ce o tine aici legata, cauta masinaria potrivita.


_________________
fistic.eu

...vie... - My garden, Iren
Iren din neamul dafniilor sau, al vinului sec, asta e, fiecare cu amorul lui.
Mie asta imi aduce aminte de supa ca de rosii sau, ca de vin, na, daca tot avem de-a face cu aluzive din astea complicate, pe care o preparau navigatorii norvegieni in calatoriile lor lamentabile, na, fiecare cu zooplanctonul lui, ca asa am citit eu, demult, odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, bine ar mai fi.
Tot despre crustaceele astea destinate de catre unii tipmati sa fie prada pestilor mari imi spuneau, multi, ca ar avea niste miscari dracesti, cu antenele lor, dar mie imi evocau doar niste fiinte transparente, si poate prea inimoase.


_________________
vanilie.ro

Mi-e dor - tipologii - Mintea de ceai
Fiind atat de limpede la cap, si de adanca, ca o balta de iarna. E racoare. Si cum a dat iar o crusta de gheata, hop si ciclopsii astia turmentati si gandurile inimoase la pascut de alge sub soare. Oricum trecerile astea zdruncina rau.
Mi-e greu sa vad un tipar, chiar in limpezimea asta de idei, oricum pe astia daca-i scoti din apa tipa rau. Ma rog, fiecare cu mustatile lui.
De obicei, tiparul electric amorteste pe astia mici si ii trezeste pe cei mari. Varianta exotica. Cea locala, accesibila, se pastreaza in acvarille neumblate si iti dau senzatia ca ai o legatura cu trecutul, fiind atat de fosila.
Atentie, dorul e ca si tiparul, iti tot da ideea ca vrea sa prinda radacini, pe cand lui ii trebuie de fapt doar un substrat.


_________________
fistic.ro

iStirile zilelor - mygarden, Iren
De cand foloseste tot felul de cuvinte complicate, care rimeaza cu naftalina, sau nu, imi vine si mie sa evoc stiintele.
Oricum, m-am lamurit cu puietii astia tiparnici care nu se prind deloc, si nu e de la mustatile lor prea mici, că si somnul are si tot nu se prinde. Probabil nu-i priesc imaginile acestea limpezi, in care totul e clar, de apar spontan bucuriile in formatii de banc.
Asa e la munte, cand te duci, fara alge si alte algii, nostalagii, nevralgii.


_________________
un forum al halucinatiilor si vedeniilor personale